Stau și mă uit la nori și mă gândesc că mai sunt 100 de zile până la finalul anului.
Pare liniștitor să știi că o iei de la capăt în doar 100 de zile. Dar, în același timp, este puțin înspăimântător să te uiți în urmă și să-ți dai seama câte mai ai de făcut.
Pentru că, nu-i așa, noi ne propunem multe. Și ambițioase. Noi putem, vrem, ducem. Iar azi, când mai sunt doar 100 de zile până la finalul anului, m-am blocat puțin.
Mă uit la cer și la nori și mă gândesc că aș vrea să citesc articolul ăsta anul viitor, când vor mai fi din nou 100 de zile până la final de an, și să pot să-mi spun ceva de genul:
„Hei, a trecut un an. Mă bucur că ai avut curajul să continui. Mă bucur că ai avut curajul să lași în urmă ce era de lăsat și că ai ales ce a fost important pentru tine. Pentru noi. Uite, în doar 100 de zile ai schimbat traiectoria anului. Well done. Be proud. And make it simple.”
Și atunci m-am întrebat: bun, ca să pot să-mi spun asta peste un an, de ce am eu nevoie acum?
De ce am eu nevoie acum?
Eu, Rux, am nevoie să aleg să mă arăt.
Cred că următoarele 100 de zile, pentru mine, sunt și despre asta. Despre a vorbi mai mult despre munca mea. Despre productivitate așa cum o văd eu, nu ca pe încă o metodă prin care să facem mai multe într-un timp mai scurt, ci ca pe un mod de a munci în care să încapă și restul vieții.
Pentru că asta mă interesează, de fapt. Cum faci treabă bună, cum construiești ceva important pentru tine, cum câștigi din ceea ce știi și din ceea ce îți place să faci, dar fără ca pentru asta să dispară din peisaj cafeaua băută liniștit, sportul, copiii, familia ta sau tu.
Când am pus textul ǎsta pe foaie, am scris, între paranteze, ceva ce cred că spune destul de bine de ce mă preocupă toate astea: visez ca mamele antreprenoare să aibă timp de cafea și de sport. Și da, poate pare un lucru mic, dar pentru mine nu este. Pentru că, de cele mai multe ori, problema nu este cafeaua și nici sportul. Problema este că ele sunt primele care dispar atunci când începem să credem că totul este important și că noi trebuie să le ducem pe toate.
Așa că acesta este unul dintre lucrurile pe care vreau să le fac eu cu cele 100 de zile ale mele.
Dar tu?
Doar 100 de zile sau încă 100 de zile?
Poate că pe tine informația că mai sunt 100 de zile te agită. Te uiți la ce ți-ai propus la începutul anului și începi să calculezi ce mai încape, ce ai putea recupera, ce ar trebui să termini, ce ai lăsat nefăcut. Poate te gândești că trebuie să tragi acum, să scoți cât mai mult din lunile astea și, eventual, să „salvezi” anul.
Sau poate te uiți la aceleași 100 de zile și te gândești altfel: mai am încă 100 de zile. Mai mult de trei luni. Pot să mă repun pe picioare. Pot să păstrez ce am construit. Pot să continui ceva ce funcționează. Pot să schimb ceva ce nu mai funcționează. Pot să termin ceva sau pot, la fel de bine, să hotărăsc că un lucru pe care mi l-am propus în ianuarie nu mai are ce căuta în planul meu din septembrie.
Pentru tine care dintre variante se potrivește?
Eu cred că înainte să ne apucăm să umplem cele 100 de zile cu planuri, obiective și deadline-uri, avem nevoie să răspundem la o întrebare mult mai simplă:
De ce am nevoie acum?
Nu de ce aveam nevoie în ianuarie. Nu ce credeam atunci că trebuie să fac până la finalul anului. Acum.
Dacă mi-aș pune următoarele 100 de zile pe hârtie
Aș începe cu lucrurile mari, cele despre care știu că sunt importante pentru mine și că vreau să existe până la finalul anului. Nu zece, nu tot ce mi-a trecut prin cap anul ăsta, ci cele care contează acum. Pentru că, odată ce le văd pe astea clar, îmi este mai ușor să aleg și ce nu mai intră.
M-aș uita apoi la timpul meu de execuție și la timpul meu de creație. Eu am nevoie de amândouă. Am nevoie de timp în care să duc lucrurile până la capăt, dar și de timp în care să gândesc, să scriu, să construiesc ceva nou. Și dacă nu le pun conștient pe amândouă în plan, știu deja care pierde.
Aș pune în calendar și momentele în care mă opresc. Sport, odihnă, o cafea, un weekend în care nu încerc să recuperez tot ce n-am făcut în timpul săptămânii. Pentru că și astea fac parte din planul meu, chiar dacă nu produc nimic măsurabil.
Aș pune și timpul cu familia și cu oamenii mei, înainte să umplu fiecare spațiu liber cu muncă. Nu la final, dacă mai rămâne ceva.
Și m-aș pune și pe mine undeva în planul ăla. Asta poate însemna lucruri foarte diferite de la un om la altul și poate chiar de la o perioadă la alta. Pentru mine, întrebarea importantă este doar să nu ajung din nou la finalul unei perioade în care am făcut foarte multe și să constat că eu am lipsit din ea.
Nu știu dacă 100 de zile sunt multe sau puține. Cred că depinde foarte mult ce vrem să facem cu ele. Dar știu că sunt suficiente ca să schimbi traiectoria unui an. Poți să construiești ceva. Poți să continui ceva. Poți să schimbi ceva. Poți să lași ceva în urmă. Și poți să alegi să nu mai transformi fiecare bucățică de timp într-un loc în care trebuie să mai încapă ceva.
Eu vreau să încep cele 100 de zile ale mele cu întrebarea la care am ajuns aici, uitându-mă la cer, și cu care te las și pe tine:
De ce ai nevoie acum și ce vrei să fie diferit peste 100 de zile?
Ia întrebarea asta cu tine înainte să începi să-ți faci lista. Cred că de aici începe planul.
Make it simple
Rux,
Coach-ul tău de productivitate
